EVALUAREA ŞI PROCESUL DE ÎNVĂŢARE
Învăţarea este un atribut al fiintei umane fără de care aceasta nu se poate adapta solicitărilor societăţii sau mediului din care face parte.
Sursele de învăţare sunt oferite de cele trei mari sisteme de educaţie:
- Educaţia formală reprezintă sistemul de învăţare organizat şi structurat, care se realizează într-un mediu instituţionalizat şi se fundamentează pe un plan de învăţare reglementat. Rezultatul învăţării este recunoscut printr-o certificare emisă de o instituţie publică sau privată, reflectând competenţele şi cunoştinţele dobândite. Termenul „educaţia formală” îşi are originea în latinescul “formalis” care înseamnă “organizat, oficial”;
- Educaţia nonformală reprezintă o sursă de educaţie paralelă şi alternativă celei formale cel puţin la fel de importantă ca aceasta, ce oferă dezvoltarea de abilităţi personale şi/sau profesionale fără ca acestea să fie strict reglementate instituţional. Timpul alocat, organizarea, curriculumul, structura şi metodele folosite nu sunt reglementate printr-un act normativ dar sunt adaptate nevoilor de învăţare ale beneficiarilor;
- Educaţia informală este sursa de învăţare permanentă, spontană şi nereglementată, fiind diferită de educaţia formală sau nonformală prin faptul că nu are obiective stabilite şi nu se realizează intenţionat, dar rezultatul acesteia se reflecta în obiceiuri, abilităţi, atitudini evidenţiate în viaţa personală şi profesională a oricărei persoane. Sursele de învăţare o reprezintă mediile: familial, social, profesional în care persoanele se manifestă.
Obiectivele generale ale învăţării:
- Adaptarea permanentă a persoanei la mediul social şi profesional;
- Împlinirea pe plan personal şi profesional;
- Recunoaşterea sau validarea calităţilor personale şi profesionale;
- Creşterea calităţii vieţii;
- Asigurarea continuităţii între generaţii, perpetuarea şi dezvoltarea cunoştinţelor umanităţii;
Principiile educării persoanelor adulte:
- Principiul aplicabilităţii: ceea ce se învăţa să poată fi aplicat în viaţa personală şi profesională;
- Principiul pragmatismului: persoana adultă învăţa dacă rezultatele învăţării pot fi valorificate imediat (dacă poate obţine un beneficiu aplicând cele învăţate);
- Principiul validării: persoana adultă trebuie valorizată prin implicarea acesteia în procesul de învăţare şi prin aprecierea permanentă a calităţilor şi eforturilor sale;
- Principiul actualizării: subiectele procesului de învăţare trebuie să fie actuale (noi) şi permanent adaptate evoluţiei societăţii;
- Principiul transparenţei: procesul de învăţare trebuie să elimine orice aspect ocult sau element de suspiciune;
- Principiul legalităţii şi eticii: respectul legii şi eticii profesionale;
- Principiul învăţării pe loc: persoana adultă nu are timp fiind angrenată în numeroase activităţi, de aceea trebuie să i se asigure metode eficiente de predare şi fixare a cunoştinţelor acumulate;
- Principiul învăţării permanente: pentru asigurarea calităţii vieţii persoana adultă are nevoie să înveţe permanent în mod conştient şi activ.
EVALUAREA COMPONENTĂ A PROGRAMELOR DE FORMARE
Pentru realizarea procesului de învăţare conform obiectivelor şi principiilor menţionate mai sus pe lângă procesul de transmitere a informaţiilor este la fel de important şi procesul de evaluare, astfel:
- evaluarea validităţii informaţiei transmise;
- evaluarea a actualităţii informaţiilor;
- evaluarea pragmatismului şi aplicabilităţii informaţiilor transmise;
- evaluarea facilităţii informaţiilor transmise;
- evaluarea legalităţii informaţiilor transmise;
- evaluarea modului de însuşire a informaţiilor primite în urma procesului de învăţare din punct de vedere cantitativ şi calitativ;
- evaluarea capacităţii persoanei instruite de a putea pune în practică aceste informaţii.
- evaluarea pregătirii profesionale a formatorului în domeniul predat;
- evaluarea competenţei formatorului de a transmite informaţiile prin metode specifice educării persoanei adulte.
Evaluarea ca parte a procesului de învăţare realizează nu numai verificări şi cuantificări ale rezultatelor învăţării, ci participă efectiv la îmbunătăţirea acestora prin identificarea nevoilor de învăţare a grupului ţintă, realizarea procesului de calibrare, fixarea informaţiilor primite în timpul procesului de învăţare, autoevaluarea participanţilor la programele de formare.
Aşadar evaluarea face parte din procesul de învăţare fără de care acesta ar fi incomplet şi ineficient.
În general evaluarea este un proces ce constă în aplicarea unor acţiuni şi metode bazate pe criterii bine definite cu scopul de a obţine o judecată sau o apreciere obiectivă cantitativă şi calitativă despre un subiect sau obiect al evaluării.
Formatorul (trainerul, instructorul, lectorul, maistrul) trebuie să deţină cunoştinţele specifice evaluării pentru a le aplica în programele de formare.
În ce etape ale programelor de formare se realizează procesul de evaluare?
Evaluarea pre curs realizată în etapa de proiectare şi construire a cursului sau programului
De training, respectiv în momentul realizării programelor de formare pentru alcătuirea designului de curs.
Obiectivele procesului de evaluare specifice acestui moment constau în: identificarea nevoilor de învăţare a persoanelor ce fac parte din grupul ţintă pentru stabilirea obiectivelor de învăţare şi temelor cursului;
Evaluarea de nevoi în partea introductivă a cursului, că etapa de sine-statatoare a programului de formare sau programului de training, pentru a realiza următoarele obiective:
- adaptarea temelor cursului la nevoile de învăţare a participanţilor;
- realizarea caracterului practic al cursului;
- realizarea procesului de calibrare, respectiv facilitarea conştientizării tematicii şi cadrului programului de formare/training;
- personalizarea programului de formare (trecerea de la impersonal la personal “cursul este pentru mine şi răspunde strict nevoilor mele de învăţare”);
- realizarea procesului de motivare a participanţilor;
Evaluarea pe parcurs realizată în timpul programului de formare/training, având următoarele obiective:
- urmărirea evoluţiei învăţării pe parcursul predării disciplinei;
- realizarea procesului de învăţare şi fixare a informaţiei folosind metode de evaluare în scop de învăţare. Ex: metoda învăţării prin predare, sesiunile Q & A;
Evaluarea pentru realizarea procesului de calibrare şi adaptare permanentă la nevoile şi aşteptările participanţilor. Ex: evaluarea comportamentală, evaluarea feedback-ului;
- Sesiunea finală de feedback constând în implicarea participanţilor să ofere feedback formatorului la finalizarea cursului pentru evaluarea conţinutului întregului curs, a metodelor de predare şi manierei formatorului de la deschiderea cursului şi până la final;
- Evaluarea finală cu scopul de a cuantifica implicarea participanţilor, rezultatele învăţării, abilităţile acestora de a pune în practică cele învăţate, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, pentru întregul program de formare;
- Evaluarea de impact în sesiunea de follow-up, când după închiderea cursului şi perioada de implementare participanţii întâlnindu-se cu formatorul oferă detalii despre modul în care cele învăţate în timpul programului de formare au putut fi aplicate: ce a funcţionat, ce nu a funcţionat… Evaluarea de impact permite formatorului ca în sesiunea de follow up să răspundă unor noi întrebări, să ofere noi soluţii pentru îmbunătăţirea rezultatelor în urma aplicării celor învăţate.
În orice program de formare, fie că este vorba despre un curs autorizat (reglementat) sau ne reglementat, fie că este un workshop sau un program complex de training, formatorul trebuie să aplice fie permanent pe toată durata programului, fie în anumite momente cheie, metode de evaluare specifice.
Formatorul va analiza permanent comportamentul participanţilor pentru a realiza modul de coagulare a grupului, nivelul şi tipul de dinamică a grupului, identificarea personajelor critice (stakeholderii, liderii non formali, persoanele nonconformiste, persoanele avansate, începătorii absoluţi) dar şi motivarea şi implicarea participanţilor, modul în care aceştia înţeleg temele livrate, momentele în care aceştia au nevoie de creşteri sau scăderi de ritm, momentele în care au nevoie de pauză.
Metodele folosite în analiza comportamentală sunt:
- Observarea directă a mişcărilor, gesturilor, posturilor corporale, privirii, mimicii, vorbirii participanţilor;
- Observarea comparativă a mişcărilor, gesturilor, posturilor corporale, privirii, mimicii, vorbirii participanţilor, în raport cu celălalt sau cu ceilalţi participanţi;
- Observarea reacţiilor participanţilor la stimuli precum: întrebări, zgomote bruşte făcute de trainer, situaţii critice create special de trainer;
- Observarea participării şi implicării în activităţi;
- Observarea modului de relaţionare cu ceilalţi participanţi;
- Observarea evoluţiei în timp a comportamentului participanţilor;
- Observarea feedback-ului voluntar şi involuntar oferit de participanţi.
METODE DE EVALUARE A NEVOILOR DE ÎNVĂŢARE ŞI NIVELULUI DE PREGĂTIRE A PARTICIPANŢILOR LA PROGRAMELE DE FORMARE
În etapa premergătoare livrării cursului:
- Sesiune deschisă interactivă de evaluare:
- Chestionar în format letric, online sau pe e-mail:
- Şedinţe de mystery shopping (client misterios):
În timpul livrării cursului:
- Sesiune deschisă interactivă de identificare a nevoilor de învăţare că etapa de sine stătătoare parte a protocolului activităţilor de formare;
- Chestionar în format letric;
- Sesiune de întrebări răspunsuri;
- Chestionar sau fişa de autoevaluare;
- Simulări;
- Analiza participării la activităţile practice;
- Analiza comportamentală;
- Interpretarea feedbackului spontan;
- Sesiuni de feedback;
Aspecte practice:
În practică se face distincţie între evaluarea nevoilor de învăţare în faza de realizare a designului de curs/de training, evaluarea nevoilor de învăţare înainte de livrarea cursului şi evaluarea nevoilor de învăţare în faza introductivă a cursului, fiecare din aceste etape având obiective specifice absolut necesare pentru calitatea programului de formare şi obţinerea rezultatelor acestuia.
Exemplificăm astfel situaţia realizării unui program de training adaptat, adresat angajaţilor unei companii.
Trainerul va efectua evaluarea nevoilor de învăţare aparţinând grupului ţintă pentru a realiza designul cursului, apoi va efectua o evaluare a nevoilor de învăţare în timpul întâlnirii cu persoana de decizie şi/sau cu participanţii înainte de curs pentru a adapta cursul, iar în final va mai face o evaluare a nevoilor de învăţare în partea introductivă a cursului atât pentru adaptarea temelor dar mai ales pentru implicarea personală a participanţilor ca metodă de motivare.
De exemplu realizarea unui curs de comunicare adresat angajaţilor unei companii. Se presupune că trainerul are deja alcătuit un curs complet de comunicare dar va fi necesar să realizeze personalizarea acestuia la nevoile efective ale organizaţiei şi grupului de participanţi.
Aşadar trainerul va avea în vedere două tipuri de nevoi:
1) Nevoile organizaţionale din perspectiva managementului (de exemplu faptul că echipă ce va participa la curs este ineficientă în realizarea sarcinilor de muncă deoarece membrii acesteia nu comunică şi nu relaţionează corect);
Identificarea acestui tip de nevoi se realizează de regulă din discuţia cu unul din membrii staffului sau cu reprezentanţii acţionariatului, adresând întrebări care vor sta la baza adaptării în linii mari a programului de training.
2) Nevoile de învăţare ale participanţilor (de exemplu faptul că unii membri ai echipei nu ştiu să comunice asertiv).
Identificarea nevoilor de învăţare ale participanţilor înainte de predarea cursului sau evaluarea pre curs se poate realiza prin mai multe metode:
- Discuţia deschisă cu membrii grupului de participanţi: implică adunarea acestora într-o întâlnire scurtă de maxim o oră în care aceştia vor fi întrebaţi care sunt problemele lor şi ce cred că ar trebui să înveţe din cursul pe care îl vor face. Trainerul va pune întrebări deschise şi închise, va nota răspunsurile şi temele solicitate de viitorii participanţi. Acestea vor constitui subiectele ce vor fi abordate în curs;
- Chestionar de evaluare înainte de curs (pre evaluare). Chestionarul poate fi completat efectiv într-o întâlnire special realizată cu viitorii participanţi la curs sau poate fi trimis pe e-mail pentru a fi completat şi retrimis apoi trainerului. În baza răspunsurilor primite trainerul va adapta cursul nevoilor efective de învăţare şi nivelului viitorilor participanţi.
- Şedinţe de “Mistery shopping” (client misterios). Acestea se pot realiza în situaţii specifice, pentru o anumită categorie de cursuri sau programe de training. De exemplu pentru cursurile de vânzări predate persoanelor angajate în relaţia de vânzare în showroom (magazine). Trainerul cu acordul persoanelor de decizie va efectua prin sondaj vizite într-unul din magazine sau în mai multe deghizat în client, va relaţiona cu vânzătorii, îi va pune în situaţii critice în aşa fel încât să afle cum se poartă, cât de bine îşi cunosc atribuţiile şi produsele, cât şi cum respecta procedurile de lucru. După finalizarea vizitelor se va întocmi un raport ce va cuprinde concluziile acestora şi va fi înaintat persoanelor de decizie. Concluziile obţinute vor sta la baza adaptării/configurării cursului nevoilor grupului de participanţi.
[1] Conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011 “reprezinta învăţarea în contexte nonformale si este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un curriculum…”.