Woke este cuvântul cel mai des strigat de generaţiile tinere din America.
L-am auzit în mitingurile anti Trump, l-am citit pe pancartele purtate de tinerii de culoare împreună cu lozinca “Black lives matter”, l-au strigat activiştii pentru mediu, l-au folosit activiştii pentru libertăţile sexuale şi idealiştii curentului neomarxist.
Dacă în anii 60 americanii îl auzeau în Harlem, astăzi el se aude oriunde în America şi se extinde încet în toată lumea.
Detaşându-ne de implicaţia sa politică, woke exprimă de fapt declaraţia de eliberare a generaţiilor tinere din pâcla evului mediu modern. Ei vor să-şi primească planeta înapoi, vor să primească dreptul de a decide în parlamentele naţiunilor, vor dreptul lor de a greşi, nu mai vor ca oamenii “politici” cu tâmplele albe şi minţile decrepite de patimi şi minciuni să-i trimită în războaie care nu le aparţin pentru a deveni carne de tun.
Ei strigă către părinţii lor, către bunicii lor că le-au lăsat moştenire o planetă murdară, obiceiuri urâte şi multe… multe lucruri de îndreptat!
Dacă în lume se strigă acum “Woke” în sensul de “trezit” conjugat la participiul trecut, adică deja treaz, lucid, conştient, pregătit pentru acţiune, noi românii încă suntem adânciţi “în somnul cel de moarte” şi încă ne îndemnăm în imnul naţional “Deşteaptă-te române!” Nu credeţi că trebuie schimbat?
