Adulții au moduri diferite de a învăța? Există diferențe între educația oferită persoanelor adulte şi educația copiilor? Cât de mult putem delimita diferențele dintre Andragogie ca știință a educării persoanelor adulte şi Pedagogie ca știință a educării persoanelor minore?
În anii 80 profesorul american Malcolm Shepherd Knowles a identificat cinci caracteristici de învățare specifice persoanelor adulte.[1]
Teoria lui Malcom a fost acceptată şi dezvoltată de alți autori dar a avut şi numeroși critici care i-au reproșat ca delimitează prea mult cele două științe ale educației şi ca nu există metode specifice învățării adulților versus învățării copiilor.
Fără să intru într-o dezbatere referitoare la această temă, doresc să vă împărtășesc experiența mea de lucru cu persoanele adulte prezentându-vă rezultatele propriei mele cercetări şi constatări obținute de-a lungul timpului în orele de curs.
Aşadar persoanele adulte au următoarele caracteristici:
- Au nevoie de un mediu sigur şi deschis de învăţare;
- Au o mare nevoie de validare;
- Au nevoie să experimenteze;
- Au nevoie să înveţe practic şi contextual;
- Sunt pragmatice şi orientate către rezultate;
- Simt nevoia de autocontrol;
- Şi-au pierdut antrenamentul de a învăţa;
- Doresc să-şi folosească timpul dedicat învăţării cât mai eficient;
- Învăţarea este pusă pe plan secund;
- Vor să obţină rezultate ale învăţării ce pot fi puse în practică imediat;
- Au aşteptări ridicate de la trainer;
- Experienţa de viaţă îi face mai atenţi şi mai selectivi;
- Sunt rezistenţi la schimbare şi mai puţin flexibili;
- Le place să fie implicaţi în procesul de învăţare şi să rezolve probleme;
- Au multe bariere emoţionale;
- Au limitări fizice potenţiale date de vârstă şi starea de sănătate;
Pentru obţinerea rezultatelor învăţării ne vom adapta maniera de predare şi metodele folosite punând în practică ştiinţa facilitării. Am învăţat, deseori din experienţe negative, ca procesul de educare a persoanelor adulte nu este un proces automat, repetitiv şi standardizat. Fiecare grupă are propriul ritm, propria ei dinamică, determinate de persoanele prezente în grupa aceea. Este necesară implicarea noastră emoţională şi nu detaşarea. Trebuie să fim empatici, atenţi, să ne adaptăm rapid şi deseori din mers, să punem în practică gândirea creativă dublată de gândirea critică. Este necesar să fim flexibili.
Cum ne adaptăm cursurile caracteristicilor de învăţare ale persoanelor adulte?
Vom exploata corect momentul primului contact cu persoanele prezente la curs, exprimându-ne bucuria şi aprecierea pentru prezenţa lor la curs. Zâmbetul echilibrat, vocea fermă dar calmă şi caldă, privirea directă, sunt instrumente deseori ignorate dar atât de valoroase.
Modul în care ne poziţionăm şi cum ne raportăm la cursanţii noştri adulţi este iar un aspect pe care trebuie să-l gestionăm corect. Cursanţii adulţi doresc să aibă în faţa lor o persoană care să se ridice la înălţimea aşteptărilor lor, un trainer cu experienţă, pregătit multidisciplinar. Dar doresc în acelaşi timp ca trainerul să fie tangibil, un model uşor de urmat, nu o persoană infailibilă, distantă, poziţionată prea sus pentru a fi un model. Vor să fim autentici. Uneori chiar şi micile noastre stângăcii ne umanizează şi ne fac autentici. Împărtăşiţi cât mai des experienţele voastre relevante. Fiţi credibili împărtăşind şi experienţe negative. Învăţarea din greşeli este o metodă bună de învăţare, dar este bine să înveţe şi din greşelile noastre, ale trainerilor.
Ca orice organism viu cursanţii au nevoie să înţeleagă mediul de manifestare pentru a se adapta. Vor să ştie care este maniera de predare a trainerului, ce metode va folosi, care sunt temele cursului. Ce reguli de comportament trebuie să accepte. Precizaţi regulile sau construiţi-le împreună cu ei. Vorbiţi-le despre propria maniera de predare. Spuneţi-le ce fel de trainer sunteţi, cum va veţi manifesta, cum va fi cursul din punct de vedere al relaţionării.
Chiar dacă au venit la curs cu o intenţie clară au nevoie de un plus de motivare. Le vom preciza obiectivele de învăţare dar mai ales oportunităţile oferite de absolvirea cursului şi beneficiile obţinute în urma participării acel curs. Ce obţin ei în general punând în practică ceea ce vor învăţa la curs dar ce obţin şi în mod specific aplicând fiecare temă în parte.
Educarea persoanelor adulte nu se face într-un singur sens de la trainer la cursanţi ci implicându-i permanent ca parte activă a procesului de învăţare. Solicitându-le opiniile, adresând întrebări, provocându-i să-şi exprime propriile idei, exemple, situaţii, metode.
Fiind pragmatici doresc să înţeleagă la ce foloseşte fiecare concept în parte, cum poate fi pusă în practică teoria, care sunt aspectele critice. Toate acestea vor fi înţelese realizând permanent contextualizarea. Dacă le livrăm tehnici, metode sau concepte doar teoretic nu vom face decât să creştem rata analfabetismului funcţional. Pentru a fi capabili să înţeleagă şi să pună în practică vor trebui să experimenteze trecând prin experienţe pozitive dar şi negative. Vor obţine toate aceste experienţe implicându-i în experimente, jocuri didactice, invitându-i să gândească, să reflecteze, să răsucească problema analizând-o din mai multe puncte de vedere punând astfel în practică gândirea laterală.
Vor trebui să obţină o imagine corectă nu doar a modului în care aplică în practică ce au învăţat ci şi numeroasele situaţii, variante şi contextele specifice. De exemplu, dacă învăţăm metoda ascultării active, va trebui să explicăm aplicarea acestei metode în contextul vieţii de familie, în relaţia cu clientul, în relaţia cu membrii echipei din care facem parte, în cât mai multe contexte.
Mediul de comunicare şi relaţionare se realizează începând cu primul contact şi se gestionează permanent până la finalizarea cursului. Ajutaţi cursanţii adulţi să se cunoască unii pe ceilalţi, daţi-le dreptul şi ocazia să se exprime, încurajaţii să îşi valideze experienţa şi personalitatea, creaţi un mediu de comunicare deschisă şi un cadru de relaţionare pozitiv şi de deplină siguranţă în care nu îşi au loc criticile, ironiile, glumele proaste sau bullying-ul.
Deşi ne organizăm cursul după agenda lui, trebuie să lăsăm posibilitatea derulării acestuia şi în sensul dorit de participanţi. Uneori aceştia au curiozităţi, întrebări, solicită mai multe exemple, doresc să insistaţi mai mult pe un domeniu. Acestea sunt ocazii de a ne arăta disponibilitatea şi flexibilitatea.
Adulţilor le place să experimenteze şi le place să se joace. Implicaţii în cât mai multe experienţe de acest fel dar fiţi atenţi la echilibru! Abuzul de jocuri şi experimente vor putea duce cursul într-o direcţie hilară, superficială şi va vor putea atrage critici din partea cursanţilor. Echilibraţi succesiunea metodelor practice cu cele teoretice. Moderaţi corect doza de seriozitate a cursului. Chiar dacă este un trend al gamificarii[2] nu intraţi într-o capcană acesteia realizând un curs bazat doar pe jocuri şi experienţe practice! Abandonaţi mitul excesiv al „gamification”! Adulţii au nevoie de încărcătură teoretică, au nevoie de verbalizare ca formă de cristalizare a ideilor, doresc să obţină concluzii, au nevoie de conţinuturi exprimate verbal şi în scris.
Implicaţi în viaţa socială şi profesională, persoanele adulte pun adeseori învăţarea pe plan secund pierzându-şi abilitatea de a memora, înţelege şi învaţă. Va trebui să îmbunătăţim acest aspect folosind metode de facilitare a memorării şi înţelegerii, aşa numitele mnemotehnici precum acronimele, hărţile mintale, schemele de orice fel, desenul, metaforele, repetarea, recapitularea, ori metode complexe precum tehnica circulară (sau metoda 360 de grade).
Persoanele adulte sunt uşor de motivat. Le plac provocările, aşadar provocaţi-i. Sunt curioşi, stârniţi-le curiozitatea. Au nevoie de apartenenţă, realizaţi un grup omogen ca o echipă şi ajutaţi-i să facă parte din echipă.
[1] Knowles, MS (1980). Practica modernă a educației adulților: de la pedagogie la andragogie. Englewood Cliffs: Prentice Hall/Cambridge
[2] Crearea de experiente de invatare cu ajutorul jocurilor.