„Învață cum să înveți” De ce România are nevoie urgentă de o disciplină dedicată acestui subiect
De curand în cadrul unui curs de Formator, o cursantă a ales să susțină în sesiunea demonstrativă un subiect care mi-a amintit de o temă la care lucrez de mult timp: modulul „Învață cum să înveți”.
Am „construit” acest modul cu ani în urmă și l-am livrat cadrelor didactice în diverse contexte.
Ulterior, am aprofundat tema în cadrul celor cinci ani de participare la proiectul ROSE, program derulat de Ministerul Educației și orientat către sprijinirea elevilor de liceu pentru promovarea bacalaureatului și pentru accesul la facultate.
Această cercetare, documentare constantă și implicare directă în activități educaționale cu elevii si cu cadrele didactice m-au convins de un lucru simplu: în școlile din România se predau informații, dar nu se predă procesul de învățare.
Copiii învață ce să studieze, nu cum să studieze. Părinții nu știu și nu primesc sprijin pentru a-și ajuta copiii în mod eficient. Iar profesorii, deși dedicați și implicați, nu au în pregătirea lor profesională module solide despre mecanismele reale ale învățării, despre motivație, despre atenție, despre memorare sau despre consolidarea pe termen lung.
Chiar dacă majoritatea cadrelor didactice abordează acest subiect, tema nu este sistematic predata si adaptata varstei si ciclului scolar.
Sistemul nostru a mers prea mult timp înainte cu ideea că învățarea este un proces natural și inevitabil, care se formează „din mers”. Realitatea din sălile de clasă arată însă că învățarea eficientă se construiește. Se predă. Se exersează. Se formează în timp.
De ce este esențial să introducem „Învață cum să înveți” în programa școlară?
Educația nu se mai poate baza doar pe memorare și pe repetiție mecanică. Elevii de astăzi cresc într-un mediu abundent în informație, dar lipsit de structură clară. Au nevoie de repere, metode, tehnici și exerciții concrete prin care să-și antreneze atenția, gândirea critică, capacitatea de selecție, organizarea timpului, încrederea în sine și reziliența.
Introducerea unui modul dedicat, adaptat pe vârste, predat gradual, cu activități practice, ar schimba fundamental modul în care copilul român se raportează la învățare.
Nu ar fi un curs teoretic, ci un atelier permanent de descoperire și aplicare.
Un astfel de modul ar putea include:
– cum funcționează atenția și cum se antrenează concentrarea;
– tehnici de citire eficientă și extragere a ideilor esențiale;
– metode de memorare și recapitulare inteligentă;
– strategii pentru organizarea timpului și a sarcinilor;
– gestionarea emoțiilor înainte de teste, examene sau prezentări;
– dezvoltarea motivației interne, a curiozității și a autonomiei în învățare.
Aceste competențe nu sunt rezervate adulților. Ele pot fi formate treptat, de la clasele primare până la liceu, cu exerciții relevante, adaptate fiecărei etape de dezvoltare.
Efectele unui astfel de program ar fi vizibile imediat și cumulativ.
Atunci când elevul înțelege cum funcționează creierul său în procesul de învățare, totul se schimbă.
Stresul scade, implicarea crește, iar performanța nu mai depinde doar de talent sau memorie nativă, ci de metode accesibile tuturor.
La nivel de sistem, profesorii ar câștiga un instrument extraordinar de susținere a actului educațional. Nu ar mai lupta singuri cu lipsa de motivație sau cu diferențele mari dintre elevi, ci ar lucra cu o bază comună de competențe de învățare.
Părinții ar avea un ghid clar despre cum să își ajute copiii fără să le inducă presiune sau anxietate.
Iar elevii ar descoperi că învățarea nu este o obligație, ci o abilitate care aduce libertate, progres și echilibru.
Un apel către profesori și către Ministerul Educației
România are profesori dedicați și un potențial educațional enorm. Avem însă nevoie de un pas înainte: integrarea în programa școlară a unui modul real, constant, bine structurat, cu aplicații practice, care să învețe elevii cum să învețe.
Va trebui să adăugăm competența care le dă sens tuturor celorlalte.
Tema aceasta va sta și la baza unei cărți pe care îmi doresc să o public cât mai curând, pentru a contribui la schimbarea de perspectivă asupra învățării în România.
Învățarea este o abilitate. Iar abilitățile se formează.
